Hamsin


(Hamsin=fenomen climateric cu adieri de vant infernal de fierbinte si aducator de praf fin din desertul Sahara sau cel al Peninsulei Arabia, praf care patrunde aproape peste tot. Arsita poate dura o zi, sau mai multe, timp in care regiunea peste care trece e..paralizata. Din cauza aerului fierbinte si irespirabil intreprinderile, scolile, magazinele se inchid, circulatia rutiera e oprita, masinile sunt bagate in garaje sau invelite cu prelata si folie de plastic, oamenii se ..baricadeaza in case punand banda adeziva pe oriunde ar putea intra praful)

Cativa erau ”hadashim”(”noi”). Adica, nu mai lucrasera niciodata in acea tara fierbinte. Fierbinte si la propriu si la figurat. Printre ei si Vali, pe-atunci..stagiarul meu.

Era student in anul I la Constructii seral si muncea ca necalificat la ”Textila”, cand, la rugamintile matusii sale, fosta colega de facultate si prietena buna, de suflet, cu Milica mea, am facut un pic de..trafic de influenta pe langa cine a trebuit si l-am angajat in santierul unde lucram. Nu-si cunoscuse niciodata tatal. Era ”rezultatul”acelui tip de „accident” care li se intampla fetelor educate dar naive, atunci cand sunt coplesite de..carisma puslamalelor ”macho”. Fusese crescut insa cu dragoste de catre mama si bunici, parea un baiat care stie ce vrea si nu mi-a parut niciodata rau ca am pus un cuvant unde a trebuit. La inceput a lucrat tot ca necalificat, apoi l-am inscris la niste cursuri de calificare (dulgher si fierar-betonist), cursuri care, pe vremea aceea se tineau anual, chiar in incinta santierului.
A terminat facultatea si l-am ajutat inca o data, ca deh, Trustul Antrepriza Generala de Constructii Industriale Iasi era ..urias in acele timpuri si, pe langa tot felul de ingineri pilosi, avea loc si..pilosul meu, cu atat mai mult cu cat lucrase ani buni ca simplu muncitor si, evident, invatase cu ce se mananca un ..santier si meseria asta plina de satisfactii (inclusiv materiale), dar murdara si stresanta – constructor. De data asta nu am avut nicio retinere in a pune un cuvant bun, pentru el. A..crescut sub ochii mei si stiam ca..poate.
N-a prea contat cat putea Vali in ochii escrocilor, atunci cand acestia ”au privatizat” si falimentat antreprizele TAGC Ind. Iasi. N-a contat nici ca se insurase si avea deja doi copii, atunci cand „dulaii” trustului au trecut la ”restructurari” si..”privatizari”. Leprele slugarnice, ingineri de birou care nu calcau cu anii prin santiere, au avut mai multa ..trecere, in fata decidentilor ce ajunsesera cu totii membri ”de vaza” in partidul lui Iliescu si Nastase.
Asa s-a facut ca, intr-unul din concediile in care am venit in tara, m-am trezit cu el la usa. Nu l-am lasat sa-mi povestesca tot (stiam de la Milica mea ce i se intamplase). I-am explicat condititiile, fara sa-i ascund nimic din ceea ce era mai greu si i-am spus sa se pregateasca de drum.
Asa a ajuns sa-mi fie ..stagiar in..iadul acelui santier din Israel.

Toti ”hadashii” venisera gata..”ofiliti” la munca, in acea zi. Nu prea dormisera noaptea..Caldura, bat-o vina.

Fusesem informat cu o zi inainte ca venea ”hamsin”-ul. Si la radio anuntau din ora in ora. Insa nu am decis nimic. Nu ar fi fost prima oara, cand aia de la Meteo ar fi dat-o in bara cu previziunile. O brusca schimbare a directiei vantului putea fi posibila oricand. S-a mai intamplat. Din pacate in acea zi au nimerit-o bine.
Ca de obicei, am ajuns primul in ”groapa” de vreo 12 metri sub cota zero, cu un perimetru dreptunghiular aproape cat un stadion de mare. Terminasem cu coloanele si abia dupa ce ridicam cele trei nivele destinate parkingului si depozitelor uriasului supermarket, urma sa scoatem si noi capul din groapa, continuand cu cele inca 5 nivele superioare. Deocamdata eram la..cuzineti si centuri, plus peretii exteriori. Numai beton armat.

La doar 7 si jumate dimineata aerul era nefiresc de cald. Ma uitam in planuri la masa asezata ”strategic” in mijlocul gropii si picaturi de transpiratie imi cadeau de pe nas pe nailonul cu care erau protejate. Apoi au aparut si oamenii mei. Erau ”ai mei”, pentru ca una din conditiile contractuale de care am ”tinut cu dintii”, a fost sa mi-i aleg singur. S-au apucat imediat de treaba.)

Pe la ora 10 eram la aceeasi masa, privind in planuri si notand cateva chestii pe-o hartie. L-am vazut pe Vali cum dirija ”Tomahawk”-ul (tractor) spre locul unde urma sa lase un balot cu fier, apoi, indreptandu-se spre mine, s-a oprit la lada frigorifica din apropierea mesei, lada pe care o firma o alimenta in fiecare dimineata cu apa minerala pentru oamenii santierului. A deschis-o, a scos o sticla, a baut-o pana la fund aproape fara sa respire si apoi mi-a spus.
– Astia cu apa nu lucreaza azi, asa-i dom inginer..?(l-am rugat de zeci de ori sa-mi spuna pe nume, insa niciodata-n-a facut-o). Mai sunt vreo 10-12 sticle in lada.
– Nu, nu lucreaza azi. Le-a dat la toti liber, din cauza hamsinului. Dar am vorbit la telefon cu seful lor in urma cu ora si mi-a promis ca trimite totusi o masina. Trebuie s-apara (cand am terminat de spus asta , deja se vedea cum coboara pe rampa masina cu apa)
– A, da, vine acum. O vad.
Masina cu apa a ajuns imediat langa lada, soferul a coborat si impreuna cu Vali au umplut-o cu sticle de un litru jumate.
Incet incet, oamenii au venit la lada frigorifica, si-au luat cate-o sticla si au plecat inapoi catre locurile unde aveau treaba. Erau..fierti. In groapa temperatura depasea 50 de grade Celsius si nicio adiere de vant. Praful hamsinului, mai fin decat cel al fainii de grau, incepuse si el sa coboare in groapa noastra.
– E infernal..! (il auzii pe Vali, care isi nota si el ceva dintr-o schita, langa mine). N-am stiut ca poate exista o asemenea caldura. Si nu-i nici 11. Iar in scurt timp vom avea si soarele in crestetul capului.
– Ti-am spus inca din Iasi ca vor fi si zile din astea..! Trage o fuga pe la hadashim, zi-le cam spus eu s-o lase mai incet, trage cu ochiul atent la ei si intoarce-te sa-mi spui cum suporta.
S-a intors dupa vreo jumate de ora.
– Dom inginer, e jale. Sunt ca..stafiile. Pe cuvant ca nu va mint. Nici pe dvs. nu va inteleg. De ce nu mergeti sus, in baraca..? Aveti aer conditionat acolo. Sunt eu aici..Daca e ceva, va spun prin statie.
– Mergem amandoi imediat. Cheama-i pe toti oamenii la mine.
In 10 minute s-au adunat. Zombi. Dupa ce a venit si ultimul, le-am spus:
– Ciuliti urchile la mine si rog pe domniile voastre sa nu cumva sa-si dea vreunul casca jos pe pe bostan, pentru ca, insolatia pe care ati face-o ar fi floare la ureche pe langa suturile pe care vi le-as trage eu in dosurile voastre de demoazele sensibile la caldura. Luati-va apa din lada, beti incet, ca astia au trimis-o pe jumate inghetata si vi se umfla galcile daca o beti ca pe rachiu si, multa atentie va rog, pentru ca vreau sa va anunt o chestie foarte neplacuta iar daca lesinati in fata mea din cauza ei, ar fi cat se de poate de jenant si pentru pentru mine dar si pentru niste balerine delicate ca voi..!
Cat erau ei de..ofilti, dar vreo cativa tot au reusit sa-si schimonoseasca fata in ceva ce aducea destul de vag cu..niste zambete.
– Deci, trandaviti pe dolaroi in Tara Sfanta si e cat se poate de dragut din partea voastra sa castigati de 10-15 ori mai mult decat ati castigat in tara. Insa, asa dupa cum probabil unii ati aflat deja, in Tara Sfanta se intampla tot felul de minuni, si asta de peste 4 mii de ani ..!
Ei bine, inca o minune se va intampla chiar acum si chiar aici..! Adica, pur si simplu, veti trai socul vietii voastre tihnite, constatand un fapt incalificabil, pe care eu insumi il consider mai mult decat dezgustator, pentru ca ma pune intr-o lumina cat se poate de proasta in ochii vostri..! E vorba de faptul ca..am decazut pana intr-atat, incat am ajuns sa-mi pese de voi. Sper sa nu tina mult..!
Deci, gata cu munca pe ziua de azi..! Pe la 12 jumate trebuie sa apara autobuzul, ca sa va intoarceti la frigiderele voastre pline cu cutii cu bere ieftina si puturoasa dar si cu trascau american de 12 dolari perfuzia de trei sferturi. Nu va jenati, pentru ca nu-i cu nimic iesit din comun sa mirositi ca niste crasmari in fiecare dimineata cand ajungeti in draguta voastra statiune de odihna, careia numai niste mofturosi ca voi ii pot spune santier..!
Brusc, fetele li se luminara de parca le-ar fi tinut un speech insusi Sfantul Augustin. Incepura sa schimbe intre ei glume referitoare la mine, asa ca era musai sa intervin cu fermitate, pentru a nu-mi pierde din..autoritate:
– Pana aici ati priceput..? Daca da, pot spera ca domniile voastre imi vor permite sa continui..?
”Da, da, nu va faceti probleme, domniile noastre va permit..!” il auzii pe Mihai-seful de echipa la dulgheri, un..solticar cu care lucram de mai multi ani, altmineri, un exelent profesionist si un om de toata nadejdea.
– Multumesc..! Acuma, va ofer ocazia sa ma uimiti, spunandu-mi ca printre voi exista macar unul care stie in ce zi suntem azi..?
– Daca-mi permiteti, voi face eu o..presupunere, dom inginer(zise Vali)
– Zi-i, Vali..!
– Cred ca e joi, plus-minus 3-4 zile…!
– Mda..Corect si foarte precis, ca intotdeuna. Nici nu ma asteptam la altceva din partea unor constructori pur-sange,ca voi. Da, e joi. Iar daca e joi, maine ar trebui sa fie vineri, nu..? Deci ziua pe care voi o lucrati pe jumate, conform contractului. Ei bine, decretez aici si acum, ca azi e vineri, iar maine si poimaine e ..sambata, adica ziua voastra libera. Are cineva ceva impotriva..?

N-a avut nimeni, nimic impotriva, mai ales cand au auzit ca au fost singurii constructori din Israel care au lucrat vreodata in conditiile infernale ale unui de hamsin si ca au fost pontati program intreg in ziua respectiva, desi inainte de ora 13 vor fi deja in autobuzul care-i ducea la dormitoare, unde aveau sa se odihneasca 2 zile consecutive.
Dupa ce-au plecat, am intrat cu Vali in baraca, ne-am facut cate un ceai arabesc si pana pe la 3 dupa-amiaza am lucrat impreuna la planul de munca pentru saptamana urmatoare. Poate am mai fi stat, ciugulisem din mancare, dar instalatia de aer conditionat s-a defectat din cauza prafului adus de hamsin.
Cand am iesit, aerul era..fierbine si aproape de nerespirat din cauza prafului care plutea in el ca o ceata rosiatica, strazile pustii, magazinele inchise. Mi-a trecut prin minte, ca numai noi, romanii, am sfidat in in acea zi..infernul in fata caruia toti localnicii se adapostisera.

Vali are si el acum santierul si ”oamenii lui”, iar cand m-a sunat saptamana trecuta pentru a ma invita la cumetria primului sau nepotel, nu stiu ce i-a venit sa pomeneasca si despre acea zi, zi care, chiar dupa spusele lui, i-a pus la grea incercare nervii si vointa de ..hadash, nervi si vointa care erau si-asa ..subrezite de dorul de casa si copii. Probabil ca sa ma..sensibilizeze:) Deh, roman ca toti romanii:)

(Vanatorul/d.c.)

Anunțuri

Lasa un raspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s