Provocarea fericirii (Optimism)


Cu ani in urma, incepeam primul an de facultate si, avand de parcurs lungul drum de acasa pana la Bucuresti la facultate, am profitat de oferta amabila a unor noi cunoscuti ai mamei, de a merge impreuna cu ei cu masina. Nu mai tin minte in ce imprejurari primise mama oferta, cert este ca atunci vedeam acea familie pentru prima oara. Erau o doamna, sotul la volan si pe scaunul de langa el, fiul lor cam de aceeasi varsta cu mine. In acea perioada citeam mult despre gandirea pozitiva, si m-am hotarat de la inceput sa fiu un exemplu de optimism, sa spun numai lucruri pozitive. Daca tot urma sa petrec vreo 3 ore in masina cu ei, era ideal sa fiu o prezenta placuta, sa nu-i contrazic si sa nu-i enervez in nici un fel. Bun. Plecam noi, totul mergea bine, vreme frumoasa, discutii foarte interesante, reteta optimismului functiona perfect. Pana la un moment dat. Calatoria decurgea pe un fond muzical, ne delecta muzica de pe un CD. Ei, si in toata serenitatea calatoriei mele, iata ca incepe pe CD brusc o melodie oribila pe care nu puteam s-o suport. (Acest lucru mi se intampla foarte rar, dar cand se intampla e o problema serioasa). Iubesc muzica, dar melodia aceea pur si simplu ma scotea in sarite, cu fiecare acord. Era un „hit” al acelei veri, avea in titlu o mentiune, ceva cu „Yellow Lemon tree”. Ma intrebam cum o fi ajuns asta hit fratioare, mi se parea ceva de un penibil absolut, (ma enervez si-acum numai cand imi aduc aminte de ea). Am indurat melodia cu stoicism. Puteam sa le zic „fiti amabili, treceti peste!”..? Nu.. Atitudinea mea trebuia sa ramana pozitiva. Si ce credeti ca s-a intamplat atunci?.. Un cosmar! Tocmai ma bucuram si eu ca se termina melodia, si tanarul vlastar al familiei respective ce credeti ca zice? „A, vai, ce cantec frumos, ce rau imi pare ca n-am fost atent, tata hai ca dau inapoi si pun melodia din nou ca n-am fost atent si n-am ascultat-o!”……. Ce?????.. Cum????… Imi venea sa le zic ceva gen „Dati-mi bagajul si lasati-ma aici pe marginea drumului, acunca-v-as CD-ul pe geam, afonilor!!!”… Ce sa fac, am indurat supliciul a doua oara.. Am asteptat cu nerabdare sa ajungem in Bucuresti bazandu-ma ca stiau de la mama adresa unde am nevoie sa ajung.

Ajungem la o intrare in piata Victoriei. Soferul ma intreaba: „Acum pe unde o luam?”… Na! M-am blocat, intersectia mi se parea uriasa, nu stiam sa conduc, n-auzise nimeni de GPS pe vremea aceea, cum sa-i zic, ia-o pe a saptea diagonala?.. Era si urgent, tot ce-mi mai lipsea era sa-l fac pe om sa blocheze traficul si sa ia si claxoane si amenda… Aparu salvarea nesperata. Ii zic: „…Pe acolo de unde vine autobuzul acela…”

Am ajuns in sfarsit la destinatie..

Cu timpul am descoperit ca implinirea spirituala inseamna ceva mai mult decat a fi pozitiv si optimist. O lume intreaga se afla in cautarea fericirii, dar pentru multi aceasta s-a redus la statutul de ideal, ramanand intangibila. Mereu este ceva care lipseste. Fericirea nu este de durata, fiind legata de exterior, de circumstante. Bucuria eterna este diferita, nu are nici o legatura cu exteriorul.

Pentru cei care cred, avem o porunca divina: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4).

Bucuria nu este o emotie, ea este o stare, o alegere mentala. A te bucura in relatia cu Dumnezeu nu are legatura cu sentimentele, ci este vorba de supunere. „Bucurati-va” este o porunca accentuata. E o porunca pe care trebuie sa alegem s-o respectam chiar si in situatii dificile.  Cand esti plin de bucurie nu trebuie sa faci vreun efort pentru a te supune acestei porunci. Dar trebuie sa decidem deliberat sa ne supunem acestei porunci cand ne aflam in circumstante dificile. Alegerea de a ne bucura depinde de ceea ce este mai important pentru noi, prioritatea mintii noastre. De multe ori alegerea de a ne bucura va fi contrara a ceea ce simtim. In circumstante dificile avem o alegere de facut: voi alege sa ma bucur in Domnul? Sau ma las purtat de valul sentimentelor mele?

Pavel nu ne-ar fi cerut sa facem ceva ce n-a facut el insusi. Epistola lui Pavel catre Filipeni este numita epistola bucuriei, chiar daca a fost scrisa in timp ce autorul ei era inchis in inchisoare pe nedrept, din cauza credintei lui, dupa ce timp de treizeci de ani indurase numai lovituri si persecutii. Aceste incercari teribile l-ar fi putut arunca usor in ghearele depresiei. Din contra, el are bucurie din abundenta pentru ca se supune lui Dumnezeu. S-ar fi putut indigna ca a fost persecutat atat de mult, putea intreba revoltat: “Doamne, ai uitat ca sunt cel mai important apostol al Tau? Merit eu sa fiu tratat asa? Si cum pot eu sa fiu eficient, daca stau aici in puscarie pentru nu stiu cat timp, legat in lanturi?” Ar fi putut fi extrem de suparat si deprimat. (Dar a fost om smerit! – ar zice liderii nostri religiosi cu haine somptuoase si mertane..)

In orice incercari suntem sustinuti si intariti de increderea mantuirii noastre, si putem face aceeasi alegere pe care Pavel a facut-o iar si iar, sa ne bucuram cu increderea ca Dumnezeu va face ca si cele mai dificile situatii sa aiba intr-un final un rol spre binele celor care Il iubesc.
 

„Nu e foarte complicat de fapt …este pur si simplu o hotarare interioara: sa intelegi ca orice se intampla poate fi o oportunitate de crestere, ca obstacolele ne fac sa ne demonstram calitatile cand le depasim si puterea de a trece peste, cand esuam …ca relatiile ne arata aspecte din interiorul nostru asupra carora trebuie sa lucram, ne ajuta sa ne cunoastem cu adevarat, sa definim cine suntem, ce ne place si ce nu, ce limite avem, ce credinte eronate cultivam..
In concluzie fiti fericiti, pentru ca fericirea este o optiune personala, o alegere pe care trebuie sa o faci in fiecare zi si in fiecare clipa pana cand aceasta stare devine o normalitate”. (Cora Niculescu Mizil)

Relatia cu Dumnezeu este la latitudinea fiecaruia, personal cred ca fericirea este rezultatul cautarii si urmaririi lucrurilor care conteaza cu adevarat: a dreptatii, a neprihanirii inaintea lui Dumnezeu, sa cautam ce inseamna a fi simplu crestin, liber de orice doctrina ori porunci care nu exista in Biblie, si cum avem legatura directa cu Dumnezeu pentru a putea primi toate binecuvantarile Lui.

Atunci va exista ceva ce nimeni nu ne va putea fura: bucuria mantuirii noastre. Depinde de noi sa facem ca aceasta bucurie sa ne umple sufletul si sa dea calitate in plus intregii noastre vieti.

In incheiere, un pasaj care ne ofera incurajare in momente dificile, chiar daca a fost scris in jurul anului 607 inainte de Hristos:

“Totuşi voi aştepta liniştit ziua necazului
    ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
17 Chiar dacă smochinul nu înfloreşte
    şi în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipseşte rodul din măslin
    şi ogoarele nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din ţarc este nimicită
    şi nu mai sunt vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul
    şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19 Domnul, Stăpânul, este tăria mea!
    El îmi face picioarele ca ale căprioarelor
        şi mă face să păşesc pe înălţimile mele”. (Habacuc 3:16-19)

(Mandy)

Lasa un raspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s